Istoria artelor, gr. DI 19.09, C. Gheorghita, 07.04.20

Grupa: DI.19.09 Anul I

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 07.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Arta Greciei antice. Perioada elenistică.

Competența specifică dezvoltată:  Perceperea şi analiza apariţiei şi evoluţiei artei în perioadele preistorică şi antică

1.    Arhitectura în perioada elenistică

După îndelungata perioadă clasică în evoluția artei grecești, urmează o nouă perioadă, în secolele III-I î. H. numită elenistică. Este perioada de extindere a culturii grecești în vaste ariii geografice, unde se aflau colonii ale grecilor, în special în bazinul Mării Mediterane, a Mării Negre.

În arta elenistică s-a produs un amestec al artei grecești cu alte culturi, tradiții, în urma căruia au apărut noi tendințe, orientări atât în arhitectură, cât și în sculptură, arte decorative.

O trăsătură caracteristică a arhitecturii elenistice este construirea marilor orașe, în diferite zone geografice, cu o structură bine gândită, planuri geometrice, rețele de străzi, apeducte și canalizare. În aceste orașe erau diferite tipuri de edificii: de cult, administrative, sociale, locative. Din punct de vedere stilistic, ordinele clasice grecești rămân dominante, în special cel corintic, dar se pierde din grandoarea și monumentalitatea de altă dat[, edificiile devin mai modeste ca dimensiuni, dar mai bogate ca décor. Se construiesc clădiri cu două nivele, fațadele se decorează cu coloane, frontoane, la fiecare nivel, la fel apar frize decorative cu motive vegetale.

Unul dintre cele mai renumite orașe din această perioadă este Alexandria din Egipt.

Ati auzit probabil despre renumitele monumente din acest oraș – biblioteca, una dintre cele mai mari din antichitate, și Farul din Alexandria – una din cele 7 minuni ale lumii.

Un alt oraș renumit din acea perioadă este Efes, din Asia Mică (actuala Turcia). Aici

s-au păstrat ruinele mai multor edificii: biblioteca din Efes, teatrul și templul lui Hadrian.

Un alt oraș renumir a fost Pergam. Aici a fost construit Altarul lui Zeus din Pergam, una dintre operele renumite ale arhitecturii și sculpturii antice. Pereții lui erau decorați cu sculptură în relief cu tema Lupta zeilor cu giganții – Gigantomahia.

2.    Sculptura elenistică

In sculptura elenistică la fel se observă influența sculpturii clasice grecești, dar tematica devine mai variată.

Trăsăturile caracteristice ale sculpturii elenistice sunt:

·         pierderea spiritului eroic și a clarității compoziției;

·         sporirea expresivității  compoziției prin redarea stărilor interioare ale personajelor;

·         racursiuri  complicate ale figurilor;

·         alungirea proporțiilor, formelor;

·         reprezentarea nudurilor;

·         reprezentarea personajelor de alte naționalități.

Tematica sculpturii cuprinde subiecte mitologice, istorice și de gen, adică din viața cotidiană a oamenilor.

Una dintre lucrările renumite este Victoria din Samotrace sau Victoria înaripată.

O altă lucrare celebră este Laocoon, o compoziție sculpturală cu subiect mitologic, în care eroul principal Laocoon si cei doi fii ai săi sunt strangulați de un șarpe, trimis de zei, ca pedeapsă.

Tot din seria subiectelor mitologice face parte și Venus din Milo, un seminud feminin de o rară frumusețe.

Tema altor popoare aste prezentă în lucrarea Gal murind, oglindind un obicei al galilor care în caz de pierdere a luptei își omorau sotia, apoi se sinucideau.

Un exemplu de compoziție de gen este lucrarea Copilul cu gâscă.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Determinați elementele de limbaj plastic, folosite în arhitectura și sculptura elenistică;

·         identificați câteva deosebiri și asemănări între lucrările realizate în perioada clasică și cea elenistică;

·         Selectati, studiați alte reproduceri ale operelor de artă din perioada elenistică;