Grupa:
DI.19.09 Anul I
Disciplina: Istoria
artelor
Profesori:
Gheorghiță C.
Data: 21.04.20
Durata: 2 ore
Tema
Lectiei: Arta paleocreștină.
Competența specifică
dezvoltată: Perceperea
şi analiza apariţiei şi evoluţiei artei în perioadele preistorică şi antică
1. Arhitectura
paleocreștină. Tipuri de edificii de cult: catacombe, bazilica, rotonda.
2. Evoluţia sculpturii
paleocreștine.
3. Pictura paleocreștină.
1. Arhitectura
paleocreștină. Tipuri de edificii de cult: catacombe, bazilica, rotonda.
Arta paleocreștină
(creștină veche) prezintă un
fenomen artistice, care s-a desfășurat pe parcursul secolelor I-V d. Hr. și a cuprins în special
teritoriul actual al Italiei. Este o perioadă de trecere de la arta antică la
cea medievală, marcată și de trecerea de la religia politeistă a antichității
la creștinism.
Primele manifestări ale artei paleocreștine apar în sec. I-III
d. Hr., când creștinismul abia începe să se răspândească în rândurile oamenilor
săraci, asupriți, în această perioadă având loc și numeroase persecuții ale
celor ce aderau la noua religie. Abia în anul 313 împăratul Constantin
recunoaște creștinismul, iar în anul 325, Sinodul de la Niceea recunoaște
creștinismul ca religie oficială de stat în Imperiul Roman.
Spre sfârșitul
acestui secol, imperiul se împarte în două formațiuni politice: Imperiul Roman
de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Tot împăratul Constantin a schimbat și
capital de la Roma la Constantinopol, un oraș nou, ridicat pe ruinele unei
colonii grecești, numite Byzantion. Astăzi acest oraș se numește Istanbul, și
se află pe teritoriul actual al Turciei.
Primele manifestări ale artei paleocreștine sunt
catacombele – foste cariere de piatră (Roma, Napoli), în care primii creștini
își înmormântau defuncții sau se adunau pentru slujbe religioase. Pereții
catacombelor erau decorați cu picturi murale,care aveau subiecte religioase, devenite
simboluri creștine: crucea, peștele, mielul, păstorul, păunul etc.
Mai tărziu în sec. IV, apar și edificii de cult
creștin, biserici, care erau construite special pentru procesiunile religioase
creștine. Aceste edificii nu au fost inventate de la zero, ci preluate din
arhitectura romană, cu unele modificări și adaptări la noile cerințe ale
cultului.
În arhitectura paleocreștină s-au folosit două tipuri
principale de edificii: basilica și rotunda. Bazilica a preluat planul
dreptunghiular de la bazilicile romane, cu șiruri de coloane în interior, care
împărțeau spațiul longitudinal în nave. Nava central era nai spațioasă și mai
înaltă, iar navele laterale – mai înguste, mai joase și mai întunecoase. În
exterior nava centrală avea acoperiș în două pante (scurgeri), iar navele
laterale – într-o singură pantă. În parte opusă intrării se afla o anexă de
formă semicirculară, numită absida altarului.
plan bazilical
fațada unei bazilici
interiorul unei bazilici
Edificiile de tip rotondă aveau planul circular și
acoperiș sub formă de cupola (semisferic). Aceste edificii serveau drept
morminte, baptisterii (pentru botezuri), sau pentru păstrarea unor relicve,
moaște ale sfinților etc.
rotondă
2. Evoluţia sculpturii
paleocreștine.
Sculptura nu a cunoscut o
dezvoltare semnificativă în această perioadă, păstrând mai mult un rol
decorativ în interiorul edificiilor: capiteluri, frize etc. Dar au fost
descoperite și exemple figurative cu tematică creștină, cum ar fi Bunul păstor, în relief și în rondeboss,
amintind de sculptura antică prin poziția personajelor și modelarea formelor.
Bunul păstor
Bunul păstor
3. Pictura paleocreștină.
Pictura
a cunoscut o dezvoltare semnificativă în acestă perioadă, devenind un
instrument de educație creștină. Astfel, începând cu pereții catacombelor,
imaginile pictate au invadat interioarele edificiilor religioase,
manifestându-se atât ca motive decorative, cât și ca scene tematice, cu
personaje și simboluri biblice. S-au practicat două tehnici de pictură
monumentală – fresca și mozaicul, ultimul fiind parietal (pe pereți) și
pavimentar (pe podea).
Personajul
cel mai frecvent reprezentat era Hristos, în rolul bunului păstor, sau în
compoziții mai complexe, cum ar fi Cina
cea de taină.
Alte personaje erau fecioara cu pruncul, Oranta (femeie în
poziție de rugăciune, cu mâinile ridicate în sus).
Deseori aceste imagini nu
erau realizate de cei mai buni pictori, de aceea apar mai stângace, primitive.
Cu timpul, însă, pentru decorarea bisericilor sunt invitati cei mai buni meșteri
și picturile devin mai profesionale, mai calitative. Totuși, chiar dacă
tematica era creștină, stilistica acestor reprezentări mai păstrează influența
picturii antice, prin modelarea volumetrucă a formelor, prin tipologia
chipurilor, racursiurile figurilor.
Sarcini:
·
Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;
·
Determinați elementele preluate din arta antică;
·
Selectati, studiați alte reproduceri ale operelor de arhitectură, pictură
din arta paleocreștină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu