Istoria artelor, gr. DI 19.09, 07.05.20

Grupa: DI.19.09 Anul I

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 05.05.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Arta Romanică.

·         Particularităţile arhitecturii romanice de cult, fortificative şi civile. Structura şi elementele principale ale unei biserici romanice.

·         Sculptura romanică.

Competența specifică dezvoltată:  Distingerea particularităţilor caracteristice diferitor abordări stilistice în arta  perioadei medievale şi renascentiste

Particularităţile arhitecturii romanice fortificative şi de cult. 

Structura şi elementele principale ale unei biserici romanice.

Stilul romanic este unul dintre primele stiluri internațuonale din epoca medievală, care a cunoscut o răspândire semnificativă în toate țările Europei Centrale, de Nord, de Răsărit, până în Transilvania. El s-a dezvoltat între secolele X – XII, având ca domeniu principal de manifestare arhitectura.

 Deoarece această perioadă istorică se caracterizează prin numeroase și îndelungate războaie, o dezvoltare semnificativă a avut arhitectura fortificativă, adică de apărare: cetăți, castele feudale. Acestea erau construite pe înălțimi, pe maluri abrupte de râuri, ca să fie mai greu de atacat sau asediat.

 Pereții castelelor erau groși, înalți, construiți din blocuri masive de piatră.

În afară castelele erau înconjurate de șanțuri adânci cu apă, iar intrarea era asigurată de poduri suspendate. În interior, erau încăperi de locuit pentru familia feudalului, pentru slugi, ostași, la fel erau depozite, grajduri și alte spații gospodărești. Un element central al castelului era donjonul – un turn înalt, cu intrarea plasată mai sus de sol, cu ferestre înguste, care servea drept ultim refugiu în caz de atac. Aici se păstrau rezerve de hrană, apă, arme.

Arhitectura de cult este reprezentată de mănăstiri și biserici. Mănăstirile în acestă perioadă erau adevărate centre economice, religioase, culturale, aici concentrându-se o mare parte din viața socială a epocii. Din exterior, mănăstirile semănau cu adevărate cetăți, cu ziduri groase și intrări fortificate, pentru a rezista atacurilor armate. În interiorul zidurilor erau odai de locuit pentru călugări – chelii, depozite, biblioteci și scriptorii (ateliere de scris), ateliere meșteșugărești și alte încăperi necesare vieții de zi cu zi. O componentă nelipsită era biserica. Bisericile romanice se caracterizează printr-un aspect sobru, greoi, cu un decor modest, amplasat în special pe fațadă.

Biserica Notre-Dame la Grande, Poitiers 

 Prima biserică de stil romanic a fost construită la Cluny, Franța, în II jum. a secolului X.

Planul bisericii romanice continuă tradiția planului bazilical, având următoarele componente: nava centrală, 2-4 nave laterale, transept, absidă și absidiole (spații semicirculare mai mici, amplasate în jurul absidei).

Un element caracteristic pentru sistemul de acoperire al bisericilor a fost bolta romanică, de formă semicilindrică. Pe toată lungimea bolții, la intervale egale, bolta era întărită cu centuri proieminente, numite arcuri doubleaux, care la rândul lor se sprijineau în interior pe coloane, iar în exterior pe contraforți (segment de zid, perpendicular pe perete). 

Toată această structură avea menirea să sprijine bolta grea din piatră.

Exteriorul bisericilor romanice era marcat de fațada cu portaluri, adică intrări, care după număr și poziție corespundeau, de cele mai dese ori, cu navele din interior. Un element specific al portalului era timpanul, situat de asupra ușii de lemn, și decorat cu sculpturi în relief.

Biserica Saint Trophime din Arles

Sculptura romanică.

Sculptura romanică avea un caracter religios, fiind utilizată pentru înfrumusețarea edificiilor de cult. Mai des se practica relieful, care se aplasa pe timpanul portalului, sau în interior, pe capitelurile coloanelor. Caracteristicile de bază ale sculpturii romanice sunt stilizarea, schematizarea, alungirea proporțiilor. Personajele au figuri aplatizate, statice, iar compozițiile sunt stângace.

Tematica sculpturii este supusă ideologiei bisericii și scopului de ai înspăimânta pe credincioși cu Judecata de apoi, care era așteptată în jurul anului 1000. Unul dintre cele mai strălucite exemple în acest sens este timpanul bisericii St. Lazare din Autun.

În centru compoziției este reprezentat Iisus, în partea de jos este reprezentat iadul, în partea de mijloc – judecata și cântărirea faptelor bune și rele ale oamenilor, iar în partea de sus – raiul.

În afară de Franța, exemple de arhitectură romanică sunt și în Anglia – catedralele din Winchester, Durham; în Germania – catedralele din Mainz, Worms, Spania – Santiago de Compostela, Italia – San Miniato al Monte din Florența ș. a.  

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Notați informațiile de bază în caiete;

·         Selectati, studiați informații despre alte monumente de arhitectură romanică.