Istoria artelor DI 19.09, 05.05.20

Grupa: DI.19.09 Anul I

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 05.05.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Arta bizantină.

Competența specifică dezvoltată:  Distingerea particularităţilor caracteristice diferitor abordări stilistice în arta  perioadei medievale şi renascentiste

Pictura monumentală bizantină. Canonul şi principiile iconografice în pictură, mozaicul.

După cu am menționat la lecția trecută, apogeul evoluției arhitecturii bizantine a fost atins în epoca lui Justinian, prin construcția bisericii Sf. Sofia din Constantinopol, între anii 532 și 537. Biserica a fost construită de arhitectul Arthemius din Tralles și inginerul Isidor din Milet, și prezintă o capodoperă a arhitecturii religioase medievale, impresionând prin grandoare, soluții arhitecturale inedite, echilibrul formelor și proporțiilor. Planul bisericii este o inovație pentru acele timpuri, și prezintă o combinație a planului bazilical cu cel central, astfel, peste planul dreptunghiular cu trei nave, în centrul construcției, se înalță o cupolă enornă, cu diametrul de 31m, ajungând în înălțime la 56 m. Cupola se sprijină, pe axa longitudinală, pe două simucupole, care la rândul lor se sprijină pe alte trei semicupole mai mici, susținute mai jos de stâlpi, coloane și contraforți.

 După cucerirea Constantinopolului de turci, biserica a fost transformată în moscheie, iar în jurul ei au fost contruite 4 turnuri-minarete.

Un alt domeniu al artei bizantine, care a cunoscut realizări însemnate, a fost pictura monumentală. Pictura bizantină s-a dezvoltat în baza picturii antice romane, dar cu timpul și-a stabilit propriile reguli, norme, transformate în canoane ale artei religioase, respectate de-a lungul secolelor, până astăzi.

Astfel, în pictura bizantină s-a trecut de la modelarea volumetrică a formelor la aplatizarea lor, la stilizare și simplificare. Figurile au pierdut din plasticitate și au devenit statice, înțepenite, cu proporții ușor alungite. Chipurile au căpătat o expresie severă, o privire întrebătoare, ochii erau supradimensionți, nasul –drept și lung, iar buzele –mici și cărnoase. La fel s-a stabilit și o ierarhie în reprezentarea personajelor biblice: pe cupolă era reprezentat Hristos Pantocrator (atotputernic), mai jos, pe pandativi (triunghiuri concave care făceau legătura între cercul cupolei și spațiul ortogonal al bisericii) – cei patru evangheliști, apoi cei 12 apostoli, iar în spațiile laterale – alți sfinți și mucenici ai bisericii ortodoxe.

 În altar deseori era pictată scena Mariei cu pruncul Iisus în brațe, înconjurată de îngeri.

Mozaicul bizantin s-a utilizat în bisericile din orașele mari, care puteau să-și permită această tehnică complicată și scumpă. Unul dintre cele mai renumite exemple de mozaic din această perioadă este biserica San Vitale din Ravenna.

Spațiul central al bisericii este decorat cu mozaicuri, cu scene biblice dar și laice, în care este reprezentat Împăratul Justinian cu  suita 

și Împărăteasa Teodora cu doamnele de la curte. 

Aceste două scene reprezintă familia regală, care se îndreaptă spre altar, aducând daruri scumpe bisericii. Sunt adevărate portrete de epocă, deși sunt evidente intențiile de stilizare, de abstractizare a formelor și a chipurilor. Gama cromatică este bogată, cu accente de roșu, verde. Siluetele personajelor sunt alungite, gesturile – solemne, privirile –severe. Aceste compoziții sunt printre cele mai frumoase și complexe ansambluri de mozaic din istoria artelor.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile; notați informațiile de bază;

·         Selectati, studiați informații despre biserica Sf. Sofia din Constantinopol și alte reproduceri ale operelor pictură din arta bizantină.