Istoria artelor, gr. DI 18.09, C. Gheorghita, 07.04.20

Grupa: DI.18.09 Anul II

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 07.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Stilul baroc în arta italiană din sec. al XVII-lea

Competența specifică dezvoltată:  Analiza contextului şi a creaţiei marilor personalităţi artistice din arta Renaşterii nordice, Barocului şi Clasicismului francez

1.    Principiile artistice ale stilului baroc în arhitectură, sculptură şi pictură.

Barocul este unul dintre cele mai mari și însemnate curente artistice de după Renaștere, care a continuat tradițiile artei renascentiste, îmbogățindu-le cu noi forme și mijloace de expresie. Apariția și dezvoltarea acestui stil a fost strâns legată de biserica catolică, care a fost mecenatul și comandatarul principal al barocului Italian.

Contrareforma, promovată de biserica catolică, a favorizat crearea numeroaselor opera de arhitectură, sculptură, pictură, care aveau scopul de a proslăvi catolicismul și de a impresiona pe credincioși.

Trăsăturile de bază ale barocului Italian sunt: grandoarea, dinamica, abundența decorului, expresivitatea compoziției, crearea iluziilor optice de extindere a spațiului. Însăși denumirea de baroc se traduce ca o pierlă de formă neregulată, imperfectă.

În stilul baroc s-au dezvoltat toate artele, dar supremația a deținut-o arhitectura, căreia I s-au supus și sculptura, și pictura și artele decorative. Astfel, în numeroase edificii de cult, pictura imita elementele arhitecturale pe tavanul edificiului, așa încât crea impresia că spațiul este nelimitat, și elementele arhitecturale se extind până la cer, continuînd construcția reală.

2.    Arhitectura și sculptura barocă. Creația lui L. Bernini.

Lorenzo Bernini este considerat unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai stilului baroc, fiind arhitect și sculptor, autor al unor opera simbolice pentru biserica catolică și în present.

Dintre proiectele arhitecturale, putem menționa piața din fața Catedralei Sf. Petru din Roma, care are o formă complexă, constituită dintr-un trapez și o elipsă, menite să sugereze iluzii optice de lărgire a spațiului.

O altă operă renumită este baldahinul din interiorul aceleiași Catedrale, cu înălțimea de circa 20 m, se sprijină pe 4 coloane masive, cu fusul sub formă de funie răsucită, cu un décor sculptural abundent.

Ca sculptor, Bernini a creat opere cu subiecte biblice, mitologice, portrete.

Compozițiile sunt dinamice, liniile sinusoidale, racursiurile complicare, iar starea interioară a personajelor – exaltată la maxim.

Una dintre lucrările cu subiect biblic – Extazul Sf. Tereza. Este reprezentată în momentul când un înger îi străpunge pieptul cu o suliță, iar sufletul îi părăsește corpul fizic, ridicându-se la cer.

O altă lucrare cu subiect biblic – statuia lui David. În perioada Renașterii mai mulți sculptori au tratat acest subiect, dar Bernini îl reprezintă pe David ca un barbat matur, în momentul de maximă încordare, gata să arunce piatra din praștie.

Dintre subiectele mitologice putem menționa lucrarea Apollo și Dafne. Este surprins momentul când Apollo, îndrăgostit de Dafne, vrea să o îmbrățișeze, dar ea se transformă în copac de dafin, în urma unui blestem.

3.    Pictura barocă. Particularităţi stilistice ale creaţiei lui Michelangelo da Caravaggio, şi influenţa lui asupra artei europene.

Caravaggio a fost unul dintre cei mai renumiți pictori italieni din sec. XVII, care s-a impus în istoria picturii datorită tehnicii sale de folosire a unor contraste puternice de umbra și lumină. Această tehnică a primit denumirea de caravagism și a influențat creația multor artiști din acea perioadă, dar și de mai târziu.

Desi a pictat numeroase compoziții cu subiecte biblice, el a înlocuit personajele biblice cu oameni reali, simpli, din păturile de jos ale societății, desculți, cu chipuri crispate, obosite, și mâni cioturoase. Nici pozițiile lor în compoziție nu erau prea elegante, puteau fi reprezentați în racursiuri mai puțin comode, dar destul de firești. De exemplu Crucificarea Sf. Petru.

Folosea un fondal întunecat, din care scotea prin lumină piternică chipurile personajelor: Punerea în mormânt.

O altă serie de lucrări sunt portrete, compoziții de gen, inspirate din viața cotidiană: Cântărețul la lăută;

Bahus;

Ghicitoarea.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Determinați elementele de limbaj plastic, folosite în stilul baroc;

·         Selectati, studiați alte reproduceri ale lucrărilor reprezentanților barocului italian;

·         Vizionați filme documentare despre barocul Italian.

Istoria artelor, gr. DI 19.09, C. Gheorghita, 07.04.20

Grupa: DI.19.09 Anul I

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 07.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Arta Greciei antice. Perioada elenistică.

Competența specifică dezvoltată:  Perceperea şi analiza apariţiei şi evoluţiei artei în perioadele preistorică şi antică

1.    Arhitectura în perioada elenistică

După îndelungata perioadă clasică în evoluția artei grecești, urmează o nouă perioadă, în secolele III-I î. H. numită elenistică. Este perioada de extindere a culturii grecești în vaste ariii geografice, unde se aflau colonii ale grecilor, în special în bazinul Mării Mediterane, a Mării Negre.

În arta elenistică s-a produs un amestec al artei grecești cu alte culturi, tradiții, în urma căruia au apărut noi tendințe, orientări atât în arhitectură, cât și în sculptură, arte decorative.

O trăsătură caracteristică a arhitecturii elenistice este construirea marilor orașe, în diferite zone geografice, cu o structură bine gândită, planuri geometrice, rețele de străzi, apeducte și canalizare. În aceste orașe erau diferite tipuri de edificii: de cult, administrative, sociale, locative. Din punct de vedere stilistic, ordinele clasice grecești rămân dominante, în special cel corintic, dar se pierde din grandoarea și monumentalitatea de altă dat[, edificiile devin mai modeste ca dimensiuni, dar mai bogate ca décor. Se construiesc clădiri cu două nivele, fațadele se decorează cu coloane, frontoane, la fiecare nivel, la fel apar frize decorative cu motive vegetale.

Unul dintre cele mai renumite orașe din această perioadă este Alexandria din Egipt.

Ati auzit probabil despre renumitele monumente din acest oraș – biblioteca, una dintre cele mai mari din antichitate, și Farul din Alexandria – una din cele 7 minuni ale lumii.

Un alt oraș renumit din acea perioadă este Efes, din Asia Mică (actuala Turcia). Aici

s-au păstrat ruinele mai multor edificii: biblioteca din Efes, teatrul și templul lui Hadrian.

Un alt oraș renumir a fost Pergam. Aici a fost construit Altarul lui Zeus din Pergam, una dintre operele renumite ale arhitecturii și sculpturii antice. Pereții lui erau decorați cu sculptură în relief cu tema Lupta zeilor cu giganții – Gigantomahia.

2.    Sculptura elenistică

In sculptura elenistică la fel se observă influența sculpturii clasice grecești, dar tematica devine mai variată.

Trăsăturile caracteristice ale sculpturii elenistice sunt:

·         pierderea spiritului eroic și a clarității compoziției;

·         sporirea expresivității  compoziției prin redarea stărilor interioare ale personajelor;

·         racursiuri  complicate ale figurilor;

·         alungirea proporțiilor, formelor;

·         reprezentarea nudurilor;

·         reprezentarea personajelor de alte naționalități.

Tematica sculpturii cuprinde subiecte mitologice, istorice și de gen, adică din viața cotidiană a oamenilor.

Una dintre lucrările renumite este Victoria din Samotrace sau Victoria înaripată.

O altă lucrare celebră este Laocoon, o compoziție sculpturală cu subiect mitologic, în care eroul principal Laocoon si cei doi fii ai săi sunt strangulați de un șarpe, trimis de zei, ca pedeapsă.

Tot din seria subiectelor mitologice face parte și Venus din Milo, un seminud feminin de o rară frumusețe.

Tema altor popoare aste prezentă în lucrarea Gal murind, oglindind un obicei al galilor care în caz de pierdere a luptei își omorau sotia, apoi se sinucideau.

Un exemplu de compoziție de gen este lucrarea Copilul cu gâscă.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Determinați elementele de limbaj plastic, folosite în arhitectura și sculptura elenistică;

·         identificați câteva deosebiri și asemănări între lucrările realizate în perioada clasică și cea elenistică;

·         Selectati, studiați alte reproduceri ale operelor de artă din perioada elenistică;

Istoria artelor, DI 18.09, C. Gheorghita, 06.04.20

Grupa: DI.18.09 Anul II

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 06.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Manierismul şi manifestările lui în pictură.

Competența specifică dezvoltată:  Analiza contextului şi a creaţiei marilor personalităţi artistice din arta Renaşterii nordice, Barocului şi Clasicismului francez

1.    Caracteristica generală a Manierismului

După îndelungata perioadă a Renașterii italiene, cu artiști celebri și opera pe măsură, apare un alt curent artistic - manierismul, care prezintă o trecere de la arta Renașterii la stilul baroc, secolul al XVII-lea. Limitele cronologice ale acestui stil cuprind sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII. Sursele manierismului se regăsesc în operele lui Leonardi da Vinci, Michelangelo, Rafael și Tizian. Generațiile de artiști care au urmat după acești maeștri, au vrut să păstreze toate realizările titanilor Renașterii, să-I imită, să lucreze în maniera lor – de unde și denumirea de MANIERISM.

Reprezentanții acestui current au fost:

Sculptura manieristă : B. Cellini.

Cellini, Perseu

Pictura manieristă : El Greco, J. da Pontormo, R. Fiorentino, A. Bronzino, Parmigianino.

2.    Trăsăturile caracteristice ale manierismului sunt:

·         pierderea clarității și coerenței imaginii

·         multiplicarea elemenelor și a planurilor în compoziție

·         deformarea și torsiunea corpurilor

·         scheme sinuoase ("figuri în serpentină")

·         modificarea proporțiilor între diverse părți ale corpului

·         alungirea formelor

Tematica manierismului rămâne fidelă idealurilor Renașterii, tratând subiecte biblice, mai rar mitologice și portrete. Din punct de vedere geografic, manierismul s-a dezvoltat în Italia, dar tendințe manieriste se atestă și în arta spaniolă, în creația lui El Greco. Artistul era de origine greacă, de aici și pseudonimul de El Greco. Creația lui cuprinde lucrări cu tematică religioasă, mitologică, numeroase portrete, și unul dintre puținele peisaje din acea perioadă (Vedere din Toledo). 

El avea o manieră individuală de reprezentare a chipurilor umane, a figurilor, alungind mult formele, atât ca desen, cât și ca pată de culoare. Compozițiile sunt dinamice, racursiurile figurilor sunt complicate. O lucrare renumită este „Înmormântarea contelui de Orgas”.

 În partea de jos a compoziției se desfășoară scena înmormântării, cu numeroase personaje reale, ca o galerie de portrete ale contemporanilor, iar în partea se sus a compoziției, în ceruri, se desfășoară o scena cu personaje biblice.

Reprezentanții manierismului italian pictau în special scene biblice, rupte de realitate, cu personaje în poziții teatrale, cu figuri alungite și uneori cu disproporționări ale corpului:

J. da Pontormo, Madonna

R. Fiorentino, Pieta

Parmigianino, Madonna cu gat lung.

A. Bronzino a pictat în special portrete ale unor persoane înstărite, cu expresie severă și distanțată.

Arcimboldo a fost un pictor deosebit, care nu se înscrie în tiparul tradițional pentru acea perioadă, deoarece picta portrete ale unor personaje imaginare, formele fiind compuse din fructe, legume, flori etc. Acestea arătau mai mult ca niște caricaturi sau alegorii, dar și astăzi atrag atenția privitorului.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Determinați elementele de limbaj plastic, folosite de pictorii manieriști;

·       identificați câteva deosebiri și asemănări între lucrările reprezentanților Renașterii și a manierismului;

·         Selectati, studiați alte reproduceri ale lucrărilor reprezentanților manierismului;

Pictura II, DI 16.09.2, 06.04.20 C. Gheorghita, A. Miron

Grupa: DI.16.09.02 Anul IV

Disciplina: Pictura II

Profesori: Gheorghiță C. Miron A.

Data: 06.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Fragment de interior cu detalii arhitecturale pe mai multe nivele. F50x60. materiale la alegere. Studiu din natură, schițe pregătitoare.

Competența specifică dezvoltată:  

1.    Reprezentarea cromatica a unui fragment de interior.

1.3  Elemente de limbaj plastic în reprezentarea fragmentului de interior.

1.4  Paginația (organizarea spațiului plastic)

1.5  Construcția liniară a fragmentului de interior

După realizarea schițelor cu reprezentare fragmentului de interior, vom trece la selectarea uneia dintre ele și realizarea lucrării propriu-zise. Pentru aceasta, avem nevoie de o foaie de desen, formatul pe care îl aveți la îndemână, de dorit să nu fie mai mic de A3, creion simplu și radieră.

Pentru început, vom decide cum poziționăm compoziția și formatul – pe verticală, sau orizontală, în dependență de formele dominante și unghiul de vedere.

După poziționare, vom construi fragmentul de interior, trasănd liniile de bază ale compoziției.

Vom respecta perspectiva liniară, în construcția încăperii, penru a sugera profunzimea spațiului.

Următoarea etapă presupune amplasarea elementelor de interior în spațiul construit: mobilier, accesorii. 

Și la această etapă vom ține cont de perspectivă, dar și de compoziție, echilibru și centrul compozițional.

Putem admite o ușoară generalizare a formelor, a detaliilor.

După construcție vom trece la culoare!

Aștept construcția liniară a fragmentului de interior!