Istoria artelor, gr. DI 19.09, C. Gheorghita, 07.04.20

Grupa: DI.19.09 Anul I

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 07.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Arta Greciei antice. Perioada elenistică.

Competența specifică dezvoltată:  Perceperea şi analiza apariţiei şi evoluţiei artei în perioadele preistorică şi antică

1.    Arhitectura în perioada elenistică

După îndelungata perioadă clasică în evoluția artei grecești, urmează o nouă perioadă, în secolele III-I î. H. numită elenistică. Este perioada de extindere a culturii grecești în vaste ariii geografice, unde se aflau colonii ale grecilor, în special în bazinul Mării Mediterane, a Mării Negre.

În arta elenistică s-a produs un amestec al artei grecești cu alte culturi, tradiții, în urma căruia au apărut noi tendințe, orientări atât în arhitectură, cât și în sculptură, arte decorative.

O trăsătură caracteristică a arhitecturii elenistice este construirea marilor orașe, în diferite zone geografice, cu o structură bine gândită, planuri geometrice, rețele de străzi, apeducte și canalizare. În aceste orașe erau diferite tipuri de edificii: de cult, administrative, sociale, locative. Din punct de vedere stilistic, ordinele clasice grecești rămân dominante, în special cel corintic, dar se pierde din grandoarea și monumentalitatea de altă dat[, edificiile devin mai modeste ca dimensiuni, dar mai bogate ca décor. Se construiesc clădiri cu două nivele, fațadele se decorează cu coloane, frontoane, la fiecare nivel, la fel apar frize decorative cu motive vegetale.

Unul dintre cele mai renumite orașe din această perioadă este Alexandria din Egipt.

Ati auzit probabil despre renumitele monumente din acest oraș – biblioteca, una dintre cele mai mari din antichitate, și Farul din Alexandria – una din cele 7 minuni ale lumii.

Un alt oraș renumit din acea perioadă este Efes, din Asia Mică (actuala Turcia). Aici

s-au păstrat ruinele mai multor edificii: biblioteca din Efes, teatrul și templul lui Hadrian.

Un alt oraș renumir a fost Pergam. Aici a fost construit Altarul lui Zeus din Pergam, una dintre operele renumite ale arhitecturii și sculpturii antice. Pereții lui erau decorați cu sculptură în relief cu tema Lupta zeilor cu giganții – Gigantomahia.

2.    Sculptura elenistică

In sculptura elenistică la fel se observă influența sculpturii clasice grecești, dar tematica devine mai variată.

Trăsăturile caracteristice ale sculpturii elenistice sunt:

·         pierderea spiritului eroic și a clarității compoziției;

·         sporirea expresivității  compoziției prin redarea stărilor interioare ale personajelor;

·         racursiuri  complicate ale figurilor;

·         alungirea proporțiilor, formelor;

·         reprezentarea nudurilor;

·         reprezentarea personajelor de alte naționalități.

Tematica sculpturii cuprinde subiecte mitologice, istorice și de gen, adică din viața cotidiană a oamenilor.

Una dintre lucrările renumite este Victoria din Samotrace sau Victoria înaripată.

O altă lucrare celebră este Laocoon, o compoziție sculpturală cu subiect mitologic, în care eroul principal Laocoon si cei doi fii ai săi sunt strangulați de un șarpe, trimis de zei, ca pedeapsă.

Tot din seria subiectelor mitologice face parte și Venus din Milo, un seminud feminin de o rară frumusețe.

Tema altor popoare aste prezentă în lucrarea Gal murind, oglindind un obicei al galilor care în caz de pierdere a luptei își omorau sotia, apoi se sinucideau.

Un exemplu de compoziție de gen este lucrarea Copilul cu gâscă.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Determinați elementele de limbaj plastic, folosite în arhitectura și sculptura elenistică;

·         identificați câteva deosebiri și asemănări între lucrările realizate în perioada clasică și cea elenistică;

·         Selectati, studiați alte reproduceri ale operelor de artă din perioada elenistică;

Istoria artelor, DI 18.09, C. Gheorghita, 06.04.20

Grupa: DI.18.09 Anul II

Disciplina: Istoria artelor

Profesori: Gheorghiță C.

Data: 06.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Manierismul şi manifestările lui în pictură.

Competența specifică dezvoltată:  Analiza contextului şi a creaţiei marilor personalităţi artistice din arta Renaşterii nordice, Barocului şi Clasicismului francez

1.    Caracteristica generală a Manierismului

După îndelungata perioadă a Renașterii italiene, cu artiști celebri și opera pe măsură, apare un alt curent artistic - manierismul, care prezintă o trecere de la arta Renașterii la stilul baroc, secolul al XVII-lea. Limitele cronologice ale acestui stil cuprind sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII. Sursele manierismului se regăsesc în operele lui Leonardi da Vinci, Michelangelo, Rafael și Tizian. Generațiile de artiști care au urmat după acești maeștri, au vrut să păstreze toate realizările titanilor Renașterii, să-I imită, să lucreze în maniera lor – de unde și denumirea de MANIERISM.

Reprezentanții acestui current au fost:

Sculptura manieristă : B. Cellini.

Cellini, Perseu

Pictura manieristă : El Greco, J. da Pontormo, R. Fiorentino, A. Bronzino, Parmigianino.

2.    Trăsăturile caracteristice ale manierismului sunt:

·         pierderea clarității și coerenței imaginii

·         multiplicarea elemenelor și a planurilor în compoziție

·         deformarea și torsiunea corpurilor

·         scheme sinuoase ("figuri în serpentină")

·         modificarea proporțiilor între diverse părți ale corpului

·         alungirea formelor

Tematica manierismului rămâne fidelă idealurilor Renașterii, tratând subiecte biblice, mai rar mitologice și portrete. Din punct de vedere geografic, manierismul s-a dezvoltat în Italia, dar tendințe manieriste se atestă și în arta spaniolă, în creația lui El Greco. Artistul era de origine greacă, de aici și pseudonimul de El Greco. Creația lui cuprinde lucrări cu tematică religioasă, mitologică, numeroase portrete, și unul dintre puținele peisaje din acea perioadă (Vedere din Toledo). 

El avea o manieră individuală de reprezentare a chipurilor umane, a figurilor, alungind mult formele, atât ca desen, cât și ca pată de culoare. Compozițiile sunt dinamice, racursiurile figurilor sunt complicate. O lucrare renumită este „Înmormântarea contelui de Orgas”.

 În partea de jos a compoziției se desfășoară scena înmormântării, cu numeroase personaje reale, ca o galerie de portrete ale contemporanilor, iar în partea se sus a compoziției, în ceruri, se desfășoară o scena cu personaje biblice.

Reprezentanții manierismului italian pictau în special scene biblice, rupte de realitate, cu personaje în poziții teatrale, cu figuri alungite și uneori cu disproporționări ale corpului:

J. da Pontormo, Madonna

R. Fiorentino, Pieta

Parmigianino, Madonna cu gat lung.

A. Bronzino a pictat în special portrete ale unor persoane înstărite, cu expresie severă și distanțată.

Arcimboldo a fost un pictor deosebit, care nu se înscrie în tiparul tradițional pentru acea perioadă, deoarece picta portrete ale unor personaje imaginare, formele fiind compuse din fructe, legume, flori etc. Acestea arătau mai mult ca niște caricaturi sau alegorii, dar și astăzi atrag atenția privitorului.

Sarcini:

·         Citiți cu atenție textul și vizionați imaginile;

·         Determinați elementele de limbaj plastic, folosite de pictorii manieriști;

·       identificați câteva deosebiri și asemănări între lucrările reprezentanților Renașterii și a manierismului;

·         Selectati, studiați alte reproduceri ale lucrărilor reprezentanților manierismului;

Pictura II, DI 16.09.2, 06.04.20 C. Gheorghita, A. Miron

Grupa: DI.16.09.02 Anul IV

Disciplina: Pictura II

Profesori: Gheorghiță C. Miron A.

Data: 06.04.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: Fragment de interior cu detalii arhitecturale pe mai multe nivele. F50x60. materiale la alegere. Studiu din natură, schițe pregătitoare.

Competența specifică dezvoltată:  

1.    Reprezentarea cromatica a unui fragment de interior.

1.3  Elemente de limbaj plastic în reprezentarea fragmentului de interior.

1.4  Paginația (organizarea spațiului plastic)

1.5  Construcția liniară a fragmentului de interior

După realizarea schițelor cu reprezentare fragmentului de interior, vom trece la selectarea uneia dintre ele și realizarea lucrării propriu-zise. Pentru aceasta, avem nevoie de o foaie de desen, formatul pe care îl aveți la îndemână, de dorit să nu fie mai mic de A3, creion simplu și radieră.

Pentru început, vom decide cum poziționăm compoziția și formatul – pe verticală, sau orizontală, în dependență de formele dominante și unghiul de vedere.

După poziționare, vom construi fragmentul de interior, trasănd liniile de bază ale compoziției.

Vom respecta perspectiva liniară, în construcția încăperii, penru a sugera profunzimea spațiului.

Următoarea etapă presupune amplasarea elementelor de interior în spațiul construit: mobilier, accesorii. 

Și la această etapă vom ține cont de perspectivă, dar și de compoziție, echilibru și centrul compozițional.

Putem admite o ușoară generalizare a formelor, a detaliilor.

După construcție vom trece la culoare!

Aștept construcția liniară a fragmentului de interior!

Designul accesoriilor de interior, gr. DI 16.092, Gheorghita. C., Miron A., 27.03.20

Grupa: DI.16.09.02 Anul IV

Disciplina: Designul accesoriilor de interior

Profesori: Gheorghiță C. Miron A.

Data: 27.03.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: 4. Decorarea artistică și estetică a accesoriului.

Competența specifică dezvoltată:  

1.    Crearea accesoriilor pentru interior.

Crearea unui accesoriu pentru interior presupune parcurgerea mai multor etape:

Documentare;

Dezvoltarea invenției;

Realizarea schițelor;

Proiectarea;

Realizarea obiectului în material;

Decorarea artistică a accesoriului.

Noi am parcurs etapele inițiale și am ajuns la etapa finală, și anume decorarea accesoriului.

Sper că majoritatea dintre elevi  au asamblat detaliile accesoriului și urmează etapa finală în realizarea corpului accesoriului de interior, și anume decorarea acestuia.

Fiecare accesoriu de interior are o funcție dublă – pe de o parte trebuie să fie util, practic, iar pe de altă parte – trebuie să fie frumos, să prezinte și o valoare estetică.

Astfel, interiorul pentru care este destinat va avea un aspect plăcut, atrăgător și va crea o atmosferă de confort pentru cei care trăiesc sau activează în acel spațiu.

Sunt trei puncte cheie în decorarea unor accesorii pentru interior:

·         formă,

·         culoare,

·         material (textură)

Forma depinde de însăși corpul accesoriului, și trebuie să se supună formei generale, să fie plăcută și să armonizeze cu alte forme din interior, pentru a crea un ansamblu stilistic.

Culoare are un rol semnificativ, contribuind la crearea unei atmosphere echilibrate, armonioase a întregului interior.

Materialul la fel are un rol important, iar utilizarea anumitor texturi, stofe etc. vor face accesoriul mai interesant, mai atractiv și plăcut.

Pentru a decora accesoriul, trebuie să selectăm materialele necesare, să pregătit instrumentele și locul de lucru.

Este o etapă importantă, care necesită multă creativitate, atenție și acuratețe.

Pentru a realiza cu succes decorarea accesoriului, trebuie să ne asigurăm că:

·         Avem pregătite toate materialele pentru decorarea accesoriului;

·         Toate elementele corespund ca formă și dimensiuni proiectului elaborat;

·         Avem la îndemână materialele și ustensilele necesare: stofe, culori, pensule, clei, foarfece, cuter etc.;

·         Locul de lucru este curat și sufficient ca suprafață.

Sarcini:

·         pregătiti materialele pentru decorarea accesoriului;

·         incepeți decorarea suprafețelor mari.

Aștept fotografii pe blog sau adresa de email.

SUCCES!!!

Desen II, gr, DI 16.092, 26.03.20, Gheorghita C., Miron A.

Grupa: DI.16.092 Anul IV

Disciplina: Desen II

Profesori: Gheorghiță Cezara, Miron Anatol

Data: 26.03.20

Durata: 6 ore

Tema Lectiei: Fragment de interior cu includerea de mobilier în diverse racursiuri. F A2. materiale grafice. Studiu din natură, schițe.

Competența specifică dezvoltată:  

1.    Reprezentarea unui fragment de interior cu includerea de mobilier în diverse racursiuri.

Reprezentarea unui fragment de interior în desen este o temă care vă ajută sa vă dezvoltați și să exersați abilitățile de reprezentare a unui interior, în cazul dat cu mobilier, să aplicați legitățile perspectivei liniare, legitățile compoziției, apmonizarea formelor și proporțiilor, modelarea volumetrică a formelor, redarea profunzimii spațiului.

Perechea I

Schițe conceptuale la subiectul dat.

Pentru a determina fragmentul de interior care va fi reprezentat în lucrare, vom studia mai întâî mai multe variante, in special cu diverse piese de mobilier, pe care la nevoie le vom mișca, pentru a obține racursiuri interesante.

Realizati 2-3 schițe cu fragmentele pe care le-ați ales.

Perechea II

Elemente de limbaj plastic în reprezentarea fragmentului de interior cu includerea de mobilier în diverse racursiuri.

Paginația (organizarea spațiului plastic).

După realizarea schițelor, vom selecta fragmentul cel mai potrivit, cu o compoziție interesantă, echilibrată, cu un centru compozițional interesant.

Pregătim suportul și materialele necesare și începem lucrarea.

Pentru început vom decide in ce poziție vom plasa compoziția – pe orizontală sau pe verticală și cum vom organiza spațiul plastic al lucrării.

Vom trasa liniile de bază ale spațiului și vom poziționa formele mari, generalizate ale mobilierului.

Perechea III

Construcția liniară a interiorului

După organizarea spațiului plastic, vom începe să construim interiorul în perspectivă, și anume podeaua, pereții, tavanul.

Următoarea etapă pesupune construcția elementelor de mobilier, la fel respectând legitățile perspectivei liniare.

Toate schițele realizate pentru sarcina de la I pereche le veți stoca într-un portofoliu digital pe care îl veți prezenta online.

Designul accesoriilor de interior, gr. DI 16.092, Gheorghita C., Miron A. 25.03.20

Grupa: DI.16.09.02 Anul IV

Disciplina: Designul accesoriilor de interior

Profesori: Gheorghiță C. Miron A.

Data: 25.03.20

Durata: 2 ore

Tema Lectiei: 3. Redarea accesoriului în material.

3.5 Asamblarea invenției.

Competența specifică dezvoltată:  

1.    Crearea accesoriilor pentru interior.

Crearea unui accesoriu pentru interior presupune parcurgerea mai multor etape:

Documentare;

Dezvoltarea invenției;

Realizarea schițelor;

Proiectarea;

Realizarea obiectului în material;

Decorarea artistică a accesoriului.

Noi am parcurs etapele inițiale și am ajuns la realizarea obiectului în material.

Majoritatea dintre elevi  au selectat materialele, au pregătit detaliile și urmează etapa finală în realizarea corpului accesoriului de interior, și anume asamblarea detaliilor.

Este o etapă foarte importantă, care necesită multă atenție, precizie și acuratețe.

Pentru a realiza cu succes asamblarea detaliilor, trebuie să ne asigurăm că:

·         Avem pregătite toate detaliile accesoriului;

·         Toate elementele corespund ca formă și dimensiuni proiectului elaborat;

·         Avem la îndemână materialele și ustensilele necesare: clei, foarfece, cuter etc.;

·         Locul de lucru este curat și sufficient ca suprafață.

Sarcini:

·         Asamblați elementele de bază ale accesoriului;

·         Adăugați la corpul de bază detaliile mai mici;

·         Verificați aderența elementelor și integritatea formei;

·         Fotografiați etapele de lucru în procesul de asamblare a accesoriului.

Imaginile vor fi stocate într-un portofoliu digital pe care îl ve-ți prezenta online.

Aștept fotografii pe blog sau adresa de email.

SUCCES!!!